Compunerile devin un exercitiu important prin care copiii isi pot exprima ideile, sentimentele si imaginatia. In acest articol, veti gasi modele de compuneri de nota 10, adaptate nivelului de intelegere al elevilor de clasa a III-a. Aceste exemple sunt utile atat pentru elevi, cat si pentru parinti si invatatori care vor sa imbunatateasca performantele la limba romana intr-un mod placut si educativ.

MODEL Compunere libera – Amintire din vacanta de vara

CERINTA: Scrie un text in care sa povestesti, in maxim o pagina, o amintire din vacanta de vara.

SFATURI: Atunci cand redactezi compunerea incearca sa te ghidezi dupa urmatoarele intrebari:

Introducere: Ce zi era? Unde te aflai? Cu cine?
Cuprins: Ce ai observat deodata? Cum au reactionat ceilalti? Ce s-a intamplat? Cum te-ai simtit? Cum s-au simtit ceilalti?
Incheiere: Cum s-a incheiat intamplarea? Ce ai invatat din aceastaexperienta? Ce amintiri te vor insoti in continuare?

Redactare MODEL de compunere libera:

O amintire din vacanta mare

Este vara. Soarele fierbinte incalzeste cu putere aruncand peste zi razele sale fierbinti ca niste limbi de foc. Caldura a devenit de nesuportat in orasul nostru, asa ca parintii mei si-au luat o saptamana de concediu si am plecat la tara, la bunicii din partea mamei.
Ce bucurie pe bunici cand ne-au intampinat la poarta! Printre picioarele bunicului se strecura, cuprinsa de aceeasi bucurie, si catelusa noastra pe nume Bella. Sora mea mai mare, Elena, i-a adus o jucarie in forma de os care sa o ajute sa-si curete dintii. Bella a luat-o imediat si, crezand ca este un os adevarat, a ingropat-o in gradina casei. Bunicul a zambit vazand acesta pozna a Bellei, dar nu a spus nimic.
Ce bine era la tara! Pomii, atat de bine ingrijiti de bunicul meu, umbreau, cu coroana lor perfect rotunda, o mare parte din livada – asa ca eu, ajutat de sora mea, mi-am instalat hamacul la umbra. Alaturi, bunicul mi-a asezat o buturuga ca sa o pot folosi ca masa de sprijin. Mi-am adus aici cartea de lectura, hotarat sa petrec in liniste aceste zile la tara. Bella, frumoasa catelusa, se cuibarea sub hamacul meu, urmarindu-mi atenta fiecare miscare. Uneori adormea si, in vis, scotea mici oftaturi. Atunci ma opream din citit si, cu multa blandete, ii mangaiam blana neagra si lucioasa. Ma simteam linistit si relaxat.
Iata ca, la trei zile dupa sosirea noastra la tara, Bella n-a mai aparut in gradina, asa cum facea in fiecare zi. Am strigat-o, am cautat-o prin ograda. Bella era de negasit. Stiam de la bunicul meu ca asa ceva nu-i sta in fire, asa ca am dat imediat alarma. Ingrijorati, toti am inceput s-o strigam. Nelinistea a crescut in sufletul nostru in momentul in care Elena a descoperit ca Bella dezgropase osul cel fals din gradina. Oare plecase de la noi? Inima imi batea tare de tot si aproape ca-mi venea sa plang cand, deodata, am auzit glasul bunicii:
–Iata pozna! Veniti in spatele surii!
Aproape am alergat cu totii, urmarind glasul bunicii. In spatele surii, pe un cojoc vechi albu nicului, statea Bella si ne privea cu ochi mari, rotunzi, ca doua bomboane de ciocolata neagra. Am privit-o cu mare drag, dar cand am vrut sa ma apropii, a inceput sa maraie incetisor.
–Bunico, ce are? Nu ne mai cunoaste? am intrebat eu mirat.
–Ba da, puiule, dar Bella este acum mamica si este datoria ei sa-si apere copilasii.
Nespus de mirat m-am uitat cu atentie la Bella si am vazut trei mici ghemotoace negre, aproape golase, care se miscau haotic in cautare de hrana. Asta era! Bella avea pui! Ne-am bucurat cu totii, dar cea mai fericita a fost Elena, sora mea, care a vazut ca langa Bella era osul fals daruit de ea.
–Ei, ai vazut ca i-a placut cadoul meu? a spus ea nemaiincapandu-si in piele de bucurie. Inseamna ca ma iubeste si ma apreciaza!
Nici nu conta in acel moment pe cine iubea Bella mai mult! Important era ca este bine si ca ne pregatise si ea, la randul sau, o surpriza minunata.
Prin urmare, in aceasta vacanta de vara am trait o experienta nemaipomenita alaturi de intreaga mea familie si am inteles pe deplin proverbul care spune ca…
„Totul este bine cand se termina cu bine.”

Fisa de lucru prezentata este extrasa din lucrarea Compuneri perfecte pentru clasele III-IV ce contine 25 de tipuri de compuneri perfect adaptate preocuparilor copiilor din clasele III-IV!

MODEL Compunere dupa un sir de imagini

CERINTE: Se dau urmatoarele imagini:

1. Observa cu atentie fiecare imagine.
2. Formuleaza, pe baza fiecarei imagini, un enunt potrivit.
3. Ordoneaza imaginile respectand succesiunea fireasca a evenimentelor.
4. Alcatuieste o compunere dezvoltand ideile corespunzatoare fiecarei imagini.

SFATURI: Fa-ti un plan al compunerii astfel:

Introducere: O zi obisnuita de scoala.

Cuprins: Intalnirea cu colegul.
Neatent, colegul cade in balta.
Ingrijorat, eu il ajut sa se ridice.

Incheiere: Ramanem cei mai buni prieteni

Redactare MODEL de compunere dupa imagini

O zi obisnuita de scoala

Era o dimineata minunata, pe la inceputul lunii iunie. Peste noapte plouase, dar acum cerul era senin ca lacrima, iar soarele trimitea raze vesele spre pamant. Am plecat bucuros spre scoala, gandindu-ma la vacanta mare care se apropia cu pasi repezi.
Tocmai cand ma deplasam eu asa, cuprins de gandurile mele, aud in spatele meu un fluierat usor urmat de cateva cuvinte vesele:
–Costel, Costelus! Incotro asa grabit? Ai nevoie de companie in drumul tau spre scoala?
Era colegul meu, Tudorel. Stiam ca locuieste prin apropiere, dar pana acum nu am mers impreuna la scoala. In clasa noastra, Tudorel era privit ca un coleg mereu pus pe sotii si nu foarte serios. Totusi, am fost foarte incantati ca ne-am intalnit. De bucurie, Tudorel a uitat sa fie atent pe unde calca. Brusc, ca din senin, la picioarele sale a aparut o balta. Probabil se formase in urma ploii cazute peste noapte. Tudorel a incercat sa faca un pas urias peste ochiul de apa, s-a dezechilibrat si a cazut cu zgomot chiar in mijlocul baltii: „Pleosc!”.
M-am speriat foarte tare, crezand ca s-a lovit. Tudorel a inceput sa rada si mi-am dat seama ca totul era in regula. A fost doar o sperietura. L-am ajutat sa se ridice, apoi i-am ridicat si geanta care era la fel de uda ca si Tudorel.
–Sunt ud din cap pana in picioare! a spus Tudorel.
–Nu-i nimic, este cald si hainele se vor usca imediat.
Asa a fost. In zece minute, cat a mai durat drumul nostru pana la scoala, hainele sale erau aproape uscate.
In acea zi, gandurile mele nu s-au mai indreptat spre vacanta mult asteptata. Sufletul meu era cuprins de liniste si bucurie: aveam un nou prieten, pe Tudorel.